costel zagan
Cum te dezbraci copacii dau în floare, şi simt în piept văpaia unui crin, de la zăpadă sufletul se-aprinde oare când te privesc şi mor câte puţin
Te iubesc:
Din abisul acestor cuvinte, se înalţă totul!
Vânzătoarea de ninsori
Cum te dezbraci copacii dau în floare şi simt în piept văpaia unui crin de la zăpadă sufletul se-aprinde oare când te privesc şi mor câte puţin Şi simt în piept văpaia unui crin şi trupul parcă-i flacără străină între prea mult şi iată prea puţin eşti noaptea devorată de lumină Şi trupul parcă-i flacără […]
Spini în serie
Zăpada somnoroasă a acestor pagini virgine Mi-a scos stiloul din minţi Cică iubeşte Şi nu mai vrea să scrie nicio pagină Doamne unde-i violatorul în serie de altădată (Costel Zăgan,Hiperbole blitz,2005)
Poemul ca dorinţă
Vrei să-mi ţii de urât frumoaso să ieşim diseară-ntr-un poem pentru tine zău steaua mi-am ars-o doar c-o interjecţie te chem Hai în seara asta-ntr-un poem să te fac hiperbolă c-o sărutare c-un sonet de-amor să te blestem şi din cer buzna să dăm în mare Să te fac hiperbolă c-o sărutare pentru tine zău […]
Ireal itinerant
Dezbracă teii de floare trupul tău prea ireal trupul tău de fată mare înflorind pe-al nopţii val Trupul tău prea ireal care totuşi parcă este nufăr tragic tras la mal dintr-o magică poveste Care totuşi parcă este trupul tău de fată mare pe pământ ultima veste dezbracă teii de floare Trupul tău ca o poveste […]
