Scurtă poezie de dragoste
Poate că eu nu am priceput
N-am înţeles, e o poveste fără început.
Mă gândesc cum să fac să fie bine,
Dar nu cred că te pot ţine lângă mine.
Odată era o vorbă: iubeşte să fii iubit,
Acum e o nouă vorbă: iubeşte să fii rănit…
Nu întelegi când îţi spun cât de mult te plac?
Măcar acum ajută-mă să te scot din cap,
Mi-e imposibil să te uit pentru că te văd zi de zi
Dar n-o să afli că n-o să te uit, te voi minţi.
E mai bine aşa şi-am mai zis, rămân doar eu şi cu mine
În speranţa că-ntr-o zi totul va fi mai bine.
Timpul trece iar tu eşti din ce în ce mai rece
De ce te îndepărtezi cu fiecare zi ce trece?
Nu e vina mea c-a devenit situaţia aşa
Nu poti să înţelegi, chiar aş vrea să pot face ceva…
Nu-mi place să mint persoanele la care ţin
Doar în cazul în care le fac un bine şi revin.
Si doare, un nou capitol acum, am încheiat
Cartea vieţii mele rămâne de continuat…
