Moartea noastra cea de toate zilele
In spatele dulapului
erai tu, o fiinta
risipită în firimituri
şi baterii, în cuie şi aşchii
Se adunau gândacii
foind a noapte în colţuri
In neputinţa lor mă recunoşteam eu
ca o floare dintr-un cocoloş de pâine
adormit sub ştirile din altă viaţă