Dezbracă teii de floare
trupul tău prea ireal
trupul tău de fată mare
înflorind pe-al nopţii val
Trupul tău prea ireal
care totuşi parcă este
nufăr tragic tras la mal
dintr-o magică poveste
Care totuşi parcă este
trupul tău de fată mare
pe pământ ultima veste
dezbracă teii de floare
Trupul tău ca o poveste
care nu-i atunci când este
(Costel Zăgan,Cezeisme,2008)
Spune-mi, daca te-as prinde-ntr-o zi
si ti-as saruta talpa piciorului,
nu-i asa ca ai schiopata putin, dupa aceea,
de teama sa nu-mi strivesti sarutul?
M-ai facut sa sufar,
M-ai lasat sa pierd.
Oare chiar nu-ti pasa?
De iubirea noastra?
Cand iti va fi greu,
Sa nu-ntrebi de mine,
C-ai lasat in urma,
A noastra iubire!
Tu, m-ai făcut să sufăr!
Rămâi cu ea, lasă-mă pe mine,
Probabil voi fi bine..
Mă urăsc! Şi ştii de ce?
pentru simplul fapt …
Că m-ai făcut să TE IUBESC!
Credeai ca dragostea-i o joaca
Nu cred ca e asa.
Mai bine imi spuneai,
Ca sunt nascuta … doar sa pierd.
